Monday, February 6, 2017

Ce este un subwoofer și de ce aș avea nevoie de unul ?

   
   Subwooferul este o boxă specializată în reproducerea frecvențelor joase și foarte joase ( sub 100 Hz ). În mod uzual subwooferele sunt active, adică includ un modul de amplificare dedicat.
   Subwooferele erau privite ca o chestie exotică în sistemele audio convenționale (stereo) și au început să devină din ce în ce mai populare odată cu răspândirea sistemelor audio multicanal dedicate home-cinema, dar asta nu înseamnă că un sistem stereo nu poate beneficia de pe urma adăugării unui subwoofer de calitate, sau chiar a mai multora.
   Adăugarea unui subwoofer în sistem poate aduce mai multe beneficii. Subwooferul poate ajuta o pereche de boxe tip booxshelf sau chiar standfloor, boxe care sunt de cele mai multe ori compacte și nu au difuzoare capabile să coboare suficient de jos în frecvență, cu claritate și intensitate mare. Marea majoritate a boxelor exagerează puțin zona de mid-bass ( 50 – 100 Hz ) și sunt ceva mai reținute în zona de sub 50 Hz ( basul profund ). O explicație pentru acest lucru ar fi faptul că este mult mai dificil să redai corect zona de bas profund decît pe cea mid și upper-bas. La fel de adevărat este că este mai eficient din partea constructorului de boxe să se concentreze pe zona mid-bass și upper-bass fiindcă înregistrările muzicale uzuale conțin mai multă informație acolo decît în zona lower-bass. Degrevând boxele principale de această sarcină dificilă, putem utilza pentru ele boxe compacte sau de dimensiuni mai mici (nu mai este necesară utilizarea unor difuzoare de mari dimensiuni pentru construcția acestor boxe).
   Utilizarea unui subwoofer nu aduce doar beneficii în reproducerea completă a întregului spectru sonor. Un subwoofer poare ajuta mult și în cazul poziționării boxelor. În cele mai multe situații, amplasarea necesară obținerii unui bas profund și corect redat este în contradicție cu cea necesară reproducerii unei scene stereo largi și coerente. De exemplu, am dori să amplasăm boxele principale la circa 1.5 m distanță de peretele din spatele lor și la circa 1 m depărtare de pereții laterali, dar locul de unde se pot reproduce cel mai bine frecvețele joase se află undeva în colțul camerei. În această situație, în cazul unui sistem clasic, fie amplasăm boxele în colțuri și sacrificăm imaginea stereo pentru bas, fie amplasăm boxele cum trebuie în cameră dar facem un compromis în frecvențele joase. Faptul că materialul muzical nu conține multă informație în capătul de jos a spectrului poate fi înșelător fiindcă pot exista accente în această zonă chiar și pe înregistrări cu instrumente acustice, accente care pot face “sarea și piperul” audiției pasajului respectiv.
   În cazul sistemelor de tip home-cinema nici nu mai are rost să discutăm despre avantaje fiindcă acolo există cel puțin un canal separat special dedicat utilizării unui subwoofer.

Tipuri constructive:
   Putem afirma că nu există o rețetă perfectă pentru unsubwoofer ci există compromisuri cu diverse beneficii și neajunsuri. Parametrii care trebuie luați în calcul sunt : dimensiunile (cu cât mai mic, cu atât mai ușor de integrat în cameră), eficiența (cu cât mai bună, cu atât mai mult bas), calitatea (să poată reproduce corect frecvențe cât mai joase și tranzienți) și costul (cu cât mai ieftin, cu atât mai bine).
incinta închisă – difuzorul este montat într-o incintă care nu are nici un fel de deschideri, cu pereții interiori tapetați cu material fonoabsorbant. Este prima alegere în cazul în care dorim calitate fiindcă poate conduce la obținerea unui bas profund și corect, cu tranzienți bine reproduși. Neajunsul ar fi SPL-ul mai mic decît în cazul unei incinte ventilate, fiind astfel forțați să mărim dimensiunile incintei și puterea amplificatorului, eventual dimensiunile sau numărul difuzoarelor folosite pentru a putea obține suficientă energie sonoră în cazul în care îl amplasăm într-o cameră de dimensiuni mai mari.
incinta tip “bas-reflex” – difuzorul este montat într-o incintă care are montat un tub din PVC sau aluminiu într-o gaură practicată în pereții incintei (tubul comunică cu exteriorul). Tubul respectiv este calculat astfel încât să conlucreze împreună cu difuzorul propriu-zis și să amplifice acustic basul pe care îl poate reproduce acesta. Tipul acesta de construcție are un randament bun, reușind să aducă 3 db în plus față de o incintă închisă care ar folosi fix același difuzor și amplificator, randament materializat în costul final al echipamentului. Dezavantajul ar fi faptul că volumul de aer din interiorul incintei comunică liber cu cel de dinafară iar acest lucru conduce la un control ceva mai imprecis decât în cazul incintei închise, control care se concretizează în reproducerea tranzienților și în calitatea reproducerii frecvențelor.
radiator pasiv – se folosește o incintă închisă și două difuzoare de bas – unul normal, activ și unul care este pasiv, practic este un difuzor fără bobină și magneți, doar membrana și suspensia. Acest tip constructiv lucrează similar cu sistemul bas-reflex dar aerul din incintă nu mai comunică direct cu cel din exterior ci prin intermediul membranei pasive. Avem avantajele ambelor soluții de mai sus dar la un cost de producție mult mai ridicat.
   Trebuie adăugat că în cazul unui sistem home-cinema este foarte importantă cantitatea de bas livrată (eficiența) iar în cazul unui sistem destinat audiției muzicale este esențială calitatea basului reprodus. Un subwoofer de proastă calitate va oferi bas așa-zis “pe o notă” chiar dacă va reuși să aibe volum suficient (se aude suficient de tare dar ai senzația că reproduce o singură notă, indiferent de ceea ce cântă). De regulă, basul reprodus de asemena echipamente este prelung, “ca din butoi”, fiindcă subwooferul respectiv nu are suficient control asupra difuzorului – acesta reproduce o notă dar nu este în stare să o oprească rapid atunci cînd se termină și continuă să rezoneze producînd un soi de ecou neplăcut.