Sunday, February 12, 2017

Ce este un subwoofer și de ce aș avea nevoie de unul ? partea a II-a





   

   Frecvențele reproduse de subwoofere au lungimi mari de undă, de ordinul a peste 10 – 15 m. Undele sonore sînt reflectate înapoi de pereți și se ciocnesc unele de altele producând puncte de amplificare sau de anulare („modurile camerei”), locuri în cameră unde basul este exagerat și sună „bubuit” sau lipsește. Pentru a lupta cu această problemă, este mai eficientă utilizarea a două sau mai multe subwoofere în locul unuia singur.

   Pentru a putea fi corect conectat, amplasat și reglat este necesar să putem controla cîteva caracteristici ale echipamentului. Dacă discutăm despre un sistem tip home-theater, sau multicanal, vom conecta întotdeauna subwooferul pe ieșirea dedicată a procesorului de sunet ( un port LFE sau Low Frequency Effects, destinat in mod special sunetelor de frecventa joasa ), ieșire de linie sau neamplificată.

   În cazul unui sistem stereo putem folosi fie un semnal neamplificat preluat de la ieșirea preamplificatorului, fie semnal amplificat preluat direct din ieșirea către boxe a amplificatorului de putere. Pentru semnalul neamplificat vom folosi intrarea subwooferului „pentru semnal de nivel mic” iar pentru semnalul amplificat pe cea „pentru semnal de nivel mare” (LOW-LEVEL Input și HIGH-LEVEL Input). Trebuie menționat că un subwoofer conectat pe intrarea HIGH-LEVEL nu afectează nici impedanța boxelor văzută de amplificator și nici puterea trasă de boxe din amplificare. Din aceste două puncte de vedere, un subwoofer de calitate bună este „invizibil” pentru restul sistemului în care este integrat. Conectarea pe intrarea HIGH-LEVEL are ca avantaj faptul că subwooferul primește exact același input pe care îl primesc boxele principale și are ca neajuns faptul că anumite amplificatoare nu tolerează bine acest tip de conectare în cazul în care folosim un singur subwoofer (de exemplu cele în clasa D – trebuie verificat înainte de a face acest tip de conexiune care unește borna „minus” a ambelor boxe principale).

   În cazul conectării pe un canal LFE ( sau acel „.1” ), subwooferul primește doar frecvențe joase fiindcă acest canal este gîndit special pentru acest tip de echipamente. În cazul conectării într-un sistem stereo, subwooferul folosește un crossover care extrage din întreg spectrul sonor al materialului muzical doar acea porțiune pe care o poate reproduce. Este important ca subwooferul să aibă un potențiometru de control al acestei valori peste care „taie semnalul” primit – reglajul CROSSOVER FREQUENCY prin care utilizatorul stabilește sub ce frecevnțe lucrează subwooferul (echipamentele sofisticate au integrat un egalizator grafic de frecvențe în locul unui simplu potențiometru, egalizator care poate controla mai precis banda de frecvențe reprodusă de subwoofer). Este evident că în cazul conectării pe intrarea LFE, nu avem un reglaj pentru CROSSOVER fiindcă semnalul este deja filtrat încă de la înregistrarea lui.

   Înafară de acest reglaj, mai sunt doi parametri pe care trebuie să-i putem controla : un control de volum (GAIN sau LEVEL) și unul de fază (PHASE).

   Reglajul de volum este unul relativ. Volumul general al sunetului îl vom controla tot din amplificatorul principal al întregului sistem (cel care controlează și boxele principale) dar putem mări sau micșora aportul pe care îl aduce subwooferul la cantitatea de bas reprodusă de sistem.

   Reglajul de fază este esențial pentru a putea face corect poziționarea echipamentului. Dacă amplasăm subwooferul într-un alt loc al camerei față de boxele principale, acest reglaj ne ajută să le sincronizăm astfel încît unda sonoră trimisă de subwoofer să ajungă simultan cu cea reprodusă de boxe în punctul de audiție (neutralizăm decalajul generat de amplasament)

   În cazul sistemelor home-theater se recomandă și legarea simultană a subwooferului atît pe intrarea LFE ( „.1” ) cît și pe cea HIGH-LEVEL, în cazul în care echipamentele permit funcționarea simultană a acestor intrări (valabil în cazul subwooferelor REL). Astfel reproducem efectele speciale dedicate subwooferului dar ajutăm și boxele față în reproducerea frecvențelor joase.

Poziționare în cameră și reglaj efectiv

pasul 1 – Amplasarea în cameră ( subwoofere cu incinta închisă ) – Pentru a obține un maxim de eficiență vom încerca amplasarea subwooferului într-unul dintre colțurile camerei, în spatele boxelor. Amplasarea în colț permite obținerea unui răspuns cât mai coborât în frecvență, adică o redare adâncă a bas-ului, și ne permite să ne folosim de acustica spațiului de audiție pentru a amplifica în mod natural răspunsul în bas. Faptul că este amplasat mai departe de boxe va fi compensat prin utilizarea reglajului de fază.
În cazul subwooferelor cu port bas-reflex, poziționarea acestuia în colțul camerei s-ar putea să fie excesivă datorită particularităților constructive. Este recomandată o amplasare asimetrică față de pereții camerei – se poate porni de la o amplasare la cîte un sfert din dimensiunile camerei față de peretele lateral și de cel din spatele boxelor.


pasul 2 – Reglajul de fază – cu crossoverul setat astfel încât banda sonoră reprodusă de subwoofer să se suprapună peste cea reprodusă de boxele principale (crossoverul poziționat pe la jumătate sau chiar mai sus) se reglează faza astfel încât sunetul să fie cât mai „plin” sau „tare”. Poziția reglajului de fază în care obținem acest lucru este cea corectă pentru acest amplasament (nu mai umblăm la fază chiar dacă efectuăm alte reglaje, umblăm la fază doar dacă mutăm subwooferul în alt loc din cameră).

pasul 3 – Reglajul fin al poziționării – mutăm subwooferul din colțul camerei, pe o linie mediană (echidistantă față de cei doi pereți care se intersectează în colț). Ne oprim acolo unde sunetul „coboară cel mai jos”, este mai „plin” și mai „tare”. Prin „reglaj fin” ne referim la faptul că, în această fază, mutăm subwooferul cu cîțiva cm, sun 1 m. Astfel nu va fi necesară o reluare a reglajului de fază, de la pasul 1, după găsirea poziției optime.

pasul 4 – Reglajul frecvenței de crossover și al nivelului (gain) – Inițial reglajul de Crossover și cel de Level se dau la minim. Cu crossover frequency la minim se mărește încet nivelul pînă cînd subwooferul devine audibil în paralel cu boxele principale. Lăsând nivelul în această poziție se ridică frecvența de crossover până când basul devine exagerat. Lăsând frecvența de tăiere în acest punct reducem volumul ușor până când subwooferul doar completează boxele principale fără să fie pregnant. Dacă este nevoie se mai pot face corecții fine atât de frecvență cât și de volum.

În principiu, este de preferat să fie găsit un punct de tăiere (crossover frequency) cît mai coborât chiar dacă necesită un volum mai mare (gain sau level) pentru a obține o accentuare corectă a basului incintelor principale fără a pierde din dinamica generală. Întotdeauna subwooferul trebuie privit ca pe o completare a boxelor sau pe o extensie a lor și nu ca pe o incintă acustică de sine stătătoare. Un subwoofer corect amplasat și setat va aduce doar accente în zona low-bass și nu va conduce la un bas „bubuit” sau copleșitor și nenatural.

Concluzie și recomandări

Chiar dacă afișează în prospect performanțe tehnice foarte bune, un subwoofer care nu permite controlul nivelului, fazei și a frecvenței de tăiere a sunetului este total nefolositor fiindcă nu permite o amplasare eficientă în cameră, iar interferențele cu boxele principale vor face mai mult rău decât bine. Performanțele tehnice măsurate de producător în condiții ideale nu au nici o valoare atâta timp cât nu pot fi reproduse în camera și sistemul nostru de audiție. Cum utilizarea corectă a unui asemenea echipament devine o chestiune care ține de șansă, noi vă recomandăm doar subwoofere de calitate, care nu numai că au performanțe tehnice foarte bune (coboară cât mai jos în frecvența audio) dar permit și reglaje care să le facă să conlucreze cât mai bine cu restul sistemului audio.